ochi și vânătăi

Din camera cealaltă o pereche de ochi mă fixează. Din când în când. Între fixări, pauze lungi de beznă. Pesemne ține ochii închiși pentru un timp. Se gândește la ceva. Analizează. Apoi ochii strălucitori se opresc din nou asupra mea. Doar ochii, ca două lumini fără sursă. Din întunecime. Ar fi cazul să aparțină unei fețe. Nu-i așa? De obicei, așa se întâmplă. Ochi, nas, gură, frunte, obraji și toate celelalte. Poate că lipsesc. Dar dacă lipsesc, atunci nu s-ar putea alcătui ființa ce deține ochii. Sau nu ar fi alcătuită, ceea ce înseamnă că nu există. Deci nici ochii nu există. Deși îi văd. Iar ei mă văd pe mine. Evident este că și toate celelalte sunt la locul lor. Sau pe acolo pe undeva, în orice caz, formează un întreg ai cărui ochi văd și al cărui creier interpretează ce îi transmite nervul optic, dacă acesta din urmă este desigur cât de cât sănătos. Pentru o secundă își mută privirea la palton. Doar o secundă ori o fracțiune de secundă, ca să revină imediat la mine. Așadar eu sunt obiectul judecății. Judecă-mă, dar nu prea tare. S-ar putea să mă umplu de vânătăi. Mă umplu foarte repede de vânătăi.

Odată, demult, suprafața vânătăilor depășea considerabil suprafața liberă și nu mă refer la părțile îndeobște ascunse vederii, ci mai ales la cele văzute și văzubile, dacă pot spune astfel, încât lumea credea lucruri nefirești despre mine, dar deja uitasem asta, nu știu de ce, cum și de unde, din ce colț al capului a revenit, s-a întors, mi-am amintit.

Anunțuri

umblă

Umblă peste tot gândaci străvezii
Precum minciunile pe înserat
Precum minciunile de dimineață și de prânz,
Servite cu dulceață, miere și portocale

Umblă peste tot gândaci opaci
Precum moartea care survine pe neașteptate
Umblă doar pe alocuri gândaci translucizi
Precum moartea care nu mai vrea să vină

Peste blocul de vizavi
Curge continuu mirarea a ce va să vină
Nimeni nu pare a ști ce urmează
Doar unii mai tineri sunt mai înțelepți,
Ei, desigur, sunt cei care pun totul la cale,
Să le mulțumim, așadar.

Ne-am amestecat printre ei
Lumina era fierbinte și seacă
Ei, însă, erau feerici
Ne-au arătat unde greșeam

Apoi a venit noaptea
și nu ne-am mai trezit.

wpid-445926_7584746_b.jpeg

câine cu floare

Sub nepăsarea lor

mă culc pe ochiul meu strâmb

mă trezesc pe pulpa mea argintie

îi iau de păr și îi scutur bine

ei nu simt nimic

câinele fără gură

latră surd

mă duc să îmi primesc porția

ei nu aud nimic

floarea fără culoare

merge să bea puțină apă

se supără pe mine

mă acuză de iresponsabilitate

plec în vacanță

dar vacanța dispăruse deja

e un concept revolut,

văd asta pe pancarta

de la gâtul câinelui

așa că mă culc

pe urechea mea interminabilă

mă trezesc fără voie

pe spinarea ferfenițită

ca o cârpă folosită prea mult

vine floarea

și mă biciuiește incolor.

o sută

O sută. De ani. De vise. De visuri. De amintiri. De fapte neîntâmplate. De iubiri neauzite.

De mângâieri. De spaime. De cuvinte nespuse.

Au fost găsiți îmbrățișați strâns în subsolul clădirii din Calea Victoriei. Atât de strâns încât au trebuit să muncească trei zile și trei nopți fără încetare ca să îi desfacă. Odată desfăcuți, s-au uitat la ei și hainele ce le acoperiseră trupurile înțepenite de vreme se destrămară și se transformară în praf, un praf format din sute de arahnide minuscule ce porniră care încotro, pocnind ușor din chelicere, ascunzându-se în cotloane până atunci neștiute de nimeni. Veniseră fotografii de la toate publicațiile importante, ei erau senzația acelor zile de început de 2014, apărură până și pe coperta Time Magazine din ianuarie. Când în sfârșit s-a lăsat liniștea, au deschis ochii încet, mai întâi Sevira, apoi Mader, s-au văzut și și-au zâmbit. Reușiseră. Ultima amintire era legată de fotografia de la petrecerea de anul nou, Sergiu, maestrul cofetar, lucrase din greu cu ajutoarele sale și făcuseră numai și numai din pandișpan cifrele anului care venea, de mărimea unui stat de om și glazurate cu zahăr cu aromă de fragi, toate cuplurile se înghesuiseră la fotograf.

Într-un colț al încăperii văzură salopetele lăsate de arheologi, se îmbrăcară și ieșiră degrabă în stradă. Nu reușiră să scoată o vorbă, somnul îndelung le afectase desigur vorbirea, se uitară uimiți unul la celălalt, nu înțelegeau ce se întâmplă, mașinile, zgomotul, clădirile, agitația. Leșinară. I-au găsit de dimineață, i-au dus la institut, acolo i-au conectat la mașinării complicate, nu știau că există așa ceva, le-au arătat războaiele, arta, moartea, răsturnările, dictatura, haosul, tehnologia, o parte dintre ele le visaseră, dar nu erau la fel, nimeni cunoscut nu mai era acolo. Se mișcau încet, pluteau într-o lume care nu era a lor, știuseră, bineînțeles că vor avea mari surprize, călătoria în timp se petrece în vis, dar timpul acesta era diferit prea mult, lumea o luase într-o direcție ce nu putuse fi prevăzută, dar nici stăvilită, ei erau prea tineri și totodată prea bătrâni, nu găsiră pe nimeni dintre ai lor să le explice măcar în parte lumea asta cu oameni atât de conectați și totuși atât de îndepărtați. 

Se culcară îmbrățișați după ce făcuseră dragoste pentru ultima? sau pentru prima oară? și se treziră după mult, foarte mult timp. Petrecerea de anul nou tocmai se încheiase, erau ușor mahmuri. Își zâmbiră.

Apoi, într-o zi de vară, începu războiul.

 

 

nu mai pot

nu mai pot” – îmi spuneai

nu mai pot” – îți spuneam

cu toate astea continuam să mâncăm

din aceeași farfurie cu lături

până nu mai suportam

nici gustul nici mirosul

nici măcar consistența – era groaznic de scârboasă,

așa cum ajunsese, cu bucăți semisolide presărate

în lichidul vâscos, translucid

dar eram nevoiți să mai luăm

o înghițitură, încă una

nu mai pot” – strigam amândoi,

nu mai pot” – urlam ca apucații

dar iată că nu aveam de ales

hrana din farfurie ne consuma pe-ndelete.

acolo

Eram dusă cu mintea în altă parte

alergam pe marginea prăpastiei

și visam să îmi scape măcar un picior dincolo

 

acolo mă așteptau lumi noi

soarele ar fi fost mai puternic și mai albastru

păsările fredonau pasămite pink floydu de-nceput

 

continuam însă să alerg aici

pe măsură ce timpul trecea pe lângă mine

îmi închipuiam doar uneori

cum ar fi fost dacă

 

dar nu

E

Eram energia estetică

euforia ermetică

echipăm ecorșee ectodermic

enervăm ecrane edematoase

efigia eficientă electiv editează elefanți electromagnetici

enotul epicureic exersează exfoliații exemplare

excretăm excomunicări

elanul ezoteric elimină echivoc edificii expirate

efebi. Efebi eczematoși explicau exerciții efemere

ecranizăm euforic enoți exersați

estetizăm energii elefantine edificatoare

excomunicăm eficient electorat echivoc

efectuăm enervări epicureice

exfoliem ecrane efigii elani

exemplificăm edeme ermetice eczeme estetice


electroencefalogramă

eram

elevi elastici

embrioni emotivi

emisii emoționante


electroencefalogramă

exemplu?


Energii epistemologice epurează epopee epistole erate

epuizăm epoci erbicide

eradicăm erupții

exagerări

evităm evocarea examenului embrionar

evocăm evidențe echivoce

exagerăm, evident.