câine cu floare

Sub nepăsarea lor

mă culc pe ochiul meu strâmb

mă trezesc pe pulpa mea argintie

îi iau de păr și îi scutur bine

ei nu simt nimic

câinele fără gură

latră surd

mă duc să îmi primesc porția

ei nu aud nimic

floarea fără culoare

merge să bea puțină apă

se supără pe mine

mă acuză de iresponsabilitate

plec în vacanță

dar vacanța dispăruse deja

e un concept revolut,

văd asta pe pancarta

de la gâtul câinelui

așa că mă culc

pe urechea mea interminabilă

mă trezesc fără voie

pe spinarea ferfenițită

ca o cârpă folosită prea mult

vine floarea

și mă biciuiește incolor.

Anunțuri

câine cu floare

Sub nepăsarea lor

mă culc pe ochiul meu strâmb

mă trezesc pe pulpa mea argintie

îi iau de păr și îi scutur bine

ei nu simt nimic

câinele fără gură

latră surd

mă duc să îmi primesc porția

ei nu aud nimic

floarea fără culoare

merge să bea puțină apă

se supără pe mine

mă acuză de iresponsabilitate

plec în vacanță

dar vacanța dispăruse deja

e un concept revolut,

văd asta pe pancarta

de la gâtul câinelui

așa că mă culc

pe urechea mea interminabilă

mă trezesc fără voie

pe spinarea ferfenițită

ca o cârpă folosită prea mult

vine floarea

și mă biciuiește incolor.


câine cu floare

 

 

Sub nepăsarea lor

mă culc pe ochiul meu strâmb

mă trezesc pe pulpa mea argintie

îi iau de păr și îi scutur bine

ei nu simt nimic

 

câinele fără gură

latră surd

 

mă duc să îmi primesc porția

ei nu aud nimic

 

floarea fără culoare

merge să bea puțină apă

se supără pe mine

mă acuză de iresponsabilitate

 

plec în vacanță

dar vacanța dispăruse deja

e un concept revolut

văd asta pe pancarta

de la gâtul câinelui

 

așa că mă culc

pe urechea mea interminabilă

mă trezesc fără voie

pe spinarea ferfenițită

 

vine floarea

și mă biciuiește incolor

Către muncă

Benone ieși din casă zâmbind ca un șacal, zâmbetul pe care îl știm, cel cu dinții complet dezgoliți. Era un bărbat micuț și lat dacă îl priveai din spate, rotund din lateral. Părul rar și zburlit îi acoperea parțial ochii cenușii.

Văzuse deunăzi la televizor, pe un post obscur, un documentar despre limbi. Limbi de pisică, de cocoș, de iepure, de vacă, de cămilă, de oaie, de tigru, de elefant, de pumă și așa mai departe. Îl fascinaseră mai ales limbile sălbatice și în mintea odihnită îi încolțise ideea să le îmblânzească, să încerce să le aducă în starea blajină a celor domestice.

Limbile domestice erau moi, roz, catifelate și calde. Vorbeau frumos și emanau o aromă plăcută. Cele sălbatice erau aspre, miroseau fetid a putreziciune descompusă și în general se exprimau dizgrațios, foloseau cuvinte murdare pe care nu le putem reda acum, de dragul eventualului cititor rătăcit în acest text.

Îmblânzirea urma să se producă cu ajutorul unui cuțit pe care Benone îl achiziționase cu ceva vreme în urmă dintr-un magazin specializat, pentru a-l utiliza în bucătăria restaurantului unde se ocupa îndeosebi de felierea cărnii de porc.

Cuțitul nu era nici mare, nici mic, nici frumos, nici urât; avea un mâner sidefiu din coajă de bananier uscată la soare și arsă cu felurite mirodenii de către niște triburi ascunse în junglă; lama neagră strălucea argintiu numai în lumina lunii pline de mai. Dimensiunea cuțitului nici nu era așa de importantă, ea varia în funcție de starea de spirit a posesorului, de nivelul stimei de sine și de mărimea buzunarului.

Benone era o persoană cu buzunare medii în acea zi, dar cu stimă de sine foarte mare, dovadă și zâmbetul de șacal pe care îl afișa. Zâmbetul îl utiliza de multă vreme în împrejurări propice, dar acum îi fusese inspirat desigur de emisiunea pe care o urmărise deunăzi. Limba de șacal era, normal, sălbatică, el avea o idee despre cum ar putea-o pune cu botul pe labe, doar că trebuia să fie inventiv, nu cu toate limbile sălbatice poți proceda la fel; cel puțin așa se părea.

Deodată, cum se hlizea el așa, privind în gol către soarele portocaliu-albăstrui, călcă pe ceva moale, alunecos și țipător; era un mănunchi frumos legat cu o panglică proaspătă de praz, conținând limbi de iepure sălbatic, leu, lup, urs și capră neagră; pentru că le lovise cu vârful ghetei murdare, se porniră toate pe un urlat strașnic, de treziră toți vecinii; îl învălui apoi un miros de sânge putrezit, ca să nu mai vorbim de întreaga panoplie de imprecații ce răsunau cu ecou, pe mai multe voci, între blocuri.

Benone nu se pierdu cu firea, se aplecă binișor, scoase cuțitul din haina ponosită; lama i se făcuse lată și unduioasă, o strecură cu îndemânare pe sub mănunchiul agitat, îl ridică cu băgare de seamă și-l introduse brusc în sacoșa de rafie pe care o purta zilnic. Limbile se potoliră numaidecât, liniștea pogorî asupra cartierului și din sacoșă izvorî o aromă îmbătătoare de mosc și flori de trandafir.

Benone se grăbi să ia măslinele și merse apoi la muncă.

Ana-Maria Zamfirescu

06.10.2013

11185_10151424686616897_1532949459_n

Teoreme precise

Teoreme precise

Ființa-mi putrezită pătrundea

în cotloane neștiute

amețite

pline de alcool ieftin

fără măsură

când deodată câinele depărtării veni

despărțind în silabe

neologisme

aruncate în prealabil la gunoi

iresponsabil

de zeități nerecunoscătoare

frigul ne strepezea dinții îngălbeniți

ne urmărea pretutindeni

atunci ne-am ascuns

sub poala florilor de câmp

cu miros greu

de viscere lăsate în soare

câinele începu să împartă

în silabe autonome

arhaisme fără sens

și fără capăt recognoscibil

le număra atent cu degetele

apoi le arunca în sac

am luat sacul

l-am vârât în apă

dar apa nu l-a vrut

l-a scos pe mal cu mâini

dezagreabil de subțiri

atunci l-am îngropat

dar pământul nu l-a vrut

l-a scuipat afară

ca pe o măsea stricată

scuturându-se

atunci l-am azvârlit în cer

dar s-a desfăcut așa ud și plin de noroi cum era

și toate silabele au căzut

cu zgomote ascuțite sfâșietoare

ne-am ferit de ele

și am rupt-o la fugă

câinele fugea mai repede în două picioare de cristal

ființa mea începu să plutească

anevoie

eram un cuplu

de nedespărțit.

wpid-picsart_1375653865928