Vedere din gară

 

Sub trenul ruginit

trăia o familie de gândaci

– trăia de secole bune acolo –

 

puzderie de gândaci multicolori

fremătau zi și noapte

se hrăneau cu rugina roșie și verde,

cu zilele trecute ale trenului

care odată fusese un tren important

plimbase persoane de vază

în lume

acum zăcea peste familia de gândaci nepăsători față de trecutul lui

 

sub familia de gândaci

trăia o stea întunecată

care încerca din răsputeri să se nască

– dar nu știa cum –

și asta nu de ieri, de azi

 

fusese sădită acolo

încă dinainte de abandonarea trenului

de patru mâini tremurătoare

dar acum mâinile putreziseră uitate

gândacii consumaseră carnea lor caldă încă

roseseră oasele subțiri

steaua, ei bine, steaua întunecată rămăsese neștiută

 

trenul se prăbușea încet.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s