Cartea în care locuiesc – fragment

Cartea în care locuiesc începuse să mă strângă pe la colțuri.

Cusăturile se desfăceau și lăsau să se întrevadă carnea sufletului înconjurat odinioară de ape.

Pe trotuarul de vizavi mierla râdea senină în soarele argintiu.

În acel moment anume ai apărut tu, învăluit în armura de pene fatidice, alb-negre, însemnate median cu pătrate, romburi și mici paralelipipede în toate culorile strălucitoare ale curcubeului.

Penele fâlfâiau în briza ușoară stârnită de paginile care se desfăceau și atunci am alergat împreună să le culegem, ca pe ghiocei. Le-am cusut înapoi cu ață mătăsoasă toarsă direct din puful penelor tale.

Dar vezi bine, nu toate paginile au nimerit în locul în care fuseseră la început. Dar ce e începutul? Și când a fost el?

Să nu anticipez, totuși.

Râul spațial – căruia, pentru simplificare, îi vom spune Ioachim, de la inițialele sale -, zise: – Soarele a început să ardă. Nu vă mai agitați așa și hai să mergem la o bere, mai bine. Zic și eu, nu dau cu parul.

Mă uit în jur; lucrurile păreau la locul lor și zic: – Mergem, căci aici am terminat treaba, pasămite.

Tu nu spuneai nimic.

Am pornit-o tustrei în sus pe strada Inocenței.

Teii umbroși miroseau puternic – era, pesemne, sezonul florilor, deși până atunci nu băgasem de seamă. Fusesem absorbită în iarnă și în sezonul ploilor.

odd-photos-from-history-15

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s