ziua în care

vedeam venind din depărtări ceva

 – era trenul

sau vaporul,
da, e vaporul, iată și apa – strigam cu emoția-n gât,

apa creștea și vaporul se făcea tot mai mare
pe vapor aștepta într-adevăr trenul tăcut

în tren se găseau sumedenie de așteptări

de toate formele, mărimile și culorile,

ce bine, – îmi ziceam -, 

voi culege și eu câteva, sper să prind

unele dintre cele mai de soi,

uite cum se înghesuie și ăștia

la așteptări

 – parcă altceva nu ar mai avea de făcut.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s