izvoare

izvoare

Sortam la nesfârșit izvoare

unul aici altul acolo

pe cele mai subțiri le puneam după ureche

împlineam o muncă care la început

ne făcuse plăcere

apoi am aflat că era numai sarcina noastră

și a devenit prea obositor

se umpluseră toți copacii

de izvoare mijlocii care curgeau cu apa lor murdară înapoi

pe pământ

și iarăși eram nevoiți să le urcăm în copacii

care deveniseră nemulțumiți

și trimiteau din când în când

păsări metalice asupra noastră

care ne agasau cu țipetele și înfățișarea lor sordidă

până când am reușit să legăm izvoarele

– am făcut un nod zdravăn de izvoare și le-am pus bine

drept în vârfurile cele mai înalte

cu izvoarele mari a fost mai greu

atunci mai veniseră câțiva să ne ajute

dar au plecat de îndată ce s-a lăsat noaptea

și nu i-am mai văzut niciodată

așa că rămăsesem iarăși singuri

erau foarte grele izvoarele mari

să le ridici de jos se dovedea o încercare anevoioasă

trecuse timpul și albisem

dar începusem să le așezăm ordonat

în cufere din oase uscate,

le pliam și le împătuream cu grijă

pe foarte puține le-am pierdut

ajunsesem destul de pricepuți

de ce îți spun toate astea?

Acum, când nu mai sunt izvoare,

ai măcar dreptul să știi că noi am fost aceia

care am lucrat cu ele în toate cele trei vieți.


Image

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s