cântec

desigur că începeau să finalizeze

treaba,

o dată începută, cineva trebuie să o și termine, nu?

stăteau sub lumina albastră a apusului de toamnă putredă

sub mirosul pestilențial de mere coapte

prea devreme

sub ochiul mereu verde

mereu mișcător

mereu sălciu

al peștelui de uscat

culcat într-o rână pe malul mâlos

se gândeau la ce a fost

la ce va să vină

dar nu știau deloc ce e

se suiră pe cal

calul era și el nemărturisit de prea multă vreme

o copită argintie

o pulpă albastră

pieptul înstelat

și ochii purpurii

vocea întretăiată și moale

curgea sincopat

psihedelic

își reamintiră brusc

destinația

locul era rotund

măreț dar cald

mic și răcoros

roșu și verde

aici și acolo

oriunde

așa că

terminară de privit

luară toamna, merele, peștele, calul, locul

zburând nemărginit

peste noi.

 photo

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s