În capul meu

În capul meu zumzăie albinele.

În capul meu cresc cireși în floare.

În capul meu se întâmplă toate întâmplările omenirii.

În capul meu locuiește omul-câine.

El răspunde tuturor cu semidetașarea cuiva care nu mai cunoaște

stările negative ale ființei.

El nu are conștiința părții câinești

care îi marchează din când în când vocabularul.

Acum s-a oprit și adulmecă florile de cireș.

Senatul îi acordă premiul pentru cel mai nemărginit câine.

El nu e acolo.

De fapt, nu mai e nicăieri.

În capul meu, omul câine măcăne satisfăcut.

Abia acum

existența lui capătă tot sensul din lume.

Ne îndepărtăm. Omul câine și cu mine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s