Povestea mea

Uite cum am ajuns din lac în puț.

Spusesem ca nu mă va atinge niciodată și iată m-am lăsat cuprinsă și învăluită cu totul, până peste cap. Dar nu am avut de ales. Alții au făcut totdeauna alegerile pentru mine.

A fost acel moment care a făcut declicul unui sentiment necunoscut mie. Acum, privind retrospectiv, îmi dau seama că acela a fost doar ultima picătură într-un pahar care se umplea de multă vreme.

Mă psihanalizez. 5 ani; fetița aceea blondă, cu bucle mari și ochii verzi cu care mă jucam de ceva vreme în nisipul din parc; atunci am simțit o atracție irezistibilă, instalata treptat, culminând cu un sărut sub ochii înmărmuriți ai bunicii ei de la țară, care nu mai contenea să mă afurisească; dar ce am făcut? O iubeam…

8 ani și jumătate; Andreea? M-am îndrăgostit de privirea inocentă și drăgălășenia cu care își împărțea creioanele colorate cu mine la ora de desen. La orele de sport, la vestiar, ne comparam trupurile. Am tot făcut-o vreo patru ani, apoi ea, nu știu cum, a călcat convenția și a spus cuiva – poate acasă -, în orice caz, părinții au aflat și au mutat-o în altă școală.

Pe mine m-au bătut.

Nu că ar fi fost vreodată prea călduroși cu mine. Pe tata îl vedeam prea rar, până când a dispărut de tot din peisaj. Iar mama – nu prea era pe acasă, o vedea adesea întâmplător pe străzi aiurea cu câte un bărbat – mereu altul -, și mă ascundeam să nu mă zărească.

Am ajuns în alt oraș.

La șaisprezece ani am trăit cea mai frumoasă poveste de dragoste cu Laura – ea avea douăzeci atunci.

Ne-am iubit nebunește.

Da, eram lesbiene.

Dar lumea nu era pregătită pentru noi. Ne priveau pe stradă îndelung, încruntați când ne țineam de mână. Nu mai zic dacă îndrăzneam să ne sărutăm.

Groaznic.

Ne urau doar pentru că eram altfel.

Am crezut că nu voi putea simți niciodată la fel ca ei.

Eu iubeam.

Eram o ființă a luminii, deschisă și veselă.

Apoi au fost Marga, Iustina, Ecaterina…

Am iubit enorm.

La Marga au intervenit părinții.

La Iustina fostul soț. Violent.

Am stat în spital două luni și șase zile.

Am făcut terapie.

Am facut pauză un an.

Ecaterina… – cu ea a fost sublim totul, iubirea supremă. Le doream tuturor să aibă parte de așa ceva în perioada aceea, eram atât de fericite… dar au intervenit cu toții – familie, prietenii și cunoștințele – oameni răi, fără toleranță și imaginație – au încercat să mă ucidă.

Nu au reușit.

Au omorât-o pe ea și ființa mea interioară mea odată cu asta.

Acum urăsc.

Din tot sufletul.

Viața mea e terminată.

A rămas doar ura.

26.04.2013

Image

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s